miercuri, 20 august 2014

Confesiuni: Momentul Eu-lui propriu

..    BALADA DACIEI.....BĂTRÂNE

Trecut-au douăzeci de ani în zbor...

-”Ce-i pentru TIMP ? E doar fărâmă”

Dar au lăsat și bucurii și clipe care dor

Și...ce e drept....și-o antică mașină !



Când am luat-o eram chiar mulțumit

(Că doară Dacia nu e Trabant și nici Lăstun)

Pe unde am colindat e mult de povestit

De-ar fi ca toate isprăvile s-adun .



Ce rost să pomenesc de calul nărăvaș

Ce-a încălicat-o la un început de an ?

Mai bine amintesc că nepoțica-îngeraș-

A cam crescut cu EA, pân-s-o cârmească din volan !



E adevărat că tabla-i ruginită, făr-de leac

Și-i face față doar vopseaua ; dară motorul toarce

Și consumu-i bun iar cu așa frâne nu dai în copac.

Așa că...n-o las ! Oricum alta...”mama nu mai face !”



Acum, la ceas aniversar de dobândire,

Constat că merge încă biata bătrânică :

Recent a fost la Bâlea Lac ! E de uimire ?

Nu ! Că-i condusă tot de VIG, cel fără frică !