marți, 6 iunie 2017

A VENIT TIMPUL  ?

Te iubesc !
Te-am iubit din demult.....
Mi-ai plăcut,
Mi-a plăcut să te-ascult,
Să te văd, să te simt,
Să-ţi vorbesc şi să-ţi cânt,
Să mă las cuprins de tine
Adânc.

Crăiasa mea,
Tandră , blajină,
Rece, fierbinte,
Violentă sau lină,
Uneori prea cuminte,
Aprigă, calmă, placidă,
Nestatornică ,
Niciodată aceiaşi,
Impunătoare şi tumultoasă
Ademenitoare şi mincinoasă.

A venit timpul.....
A venit ? !
Atunci ia-mă la tine,
Vreau să te simt
Caldă şi umedă
Flămândă de adânc.....
Iubito, frumoasă şi rea,
Dunăre....Dunărea mea .




duminică, 12 iulie 2015

Confesiuni: Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZ...

Confesiuni: Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZ...:

 În consecință, prin opera sa poetică, Mihai Vintilă apare ca un om de cultură care a știut să îmbine armonios științele juridice cu cele economice și ambele să-și găsească locul cuvenit în străfundul unui personaj dotat cu o sensibilitate specială, care nu îl împiedică să fie participant activ la viața de zi cu zi  a Brăilei. M-aș bucura, din tot sufletul, ca scrisele sale să ajungă să fie cunoscute de cât mai mulți oameni pentru ca sufletele lor să fie îmbogățite. Eu, unul, mărturisesc că prin Mihai Vintilă încep să mă apropii cu mai mult interes de poezia modernă. Acest gen poate, deci, să fie pus în valoare. De măiestria poetului depinde. Și Mihai Vintilă este POET !

Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI...

Confesiuni: Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI...:

E adevărat că :” Ieșirea din vis/ se face greu/ și ea/ e, uneori mai rea/ ca visul însuși. ” (Ieșirea din vis, pag.46, Ibidem) Iar, ca remediu, ca sentință, poetul ne spune : ” Spuneai că aștepți. / Așteaptă ! /Dar niciodată  nu vei ști/ ce-i  viața/ așteptând ! ”  ( Spuneai că aștepți,  pag.50, Sensul cuvintelor).  Poetul are și nota pozitivă, revigorantă : ” Albastru și verdele/ se împletesc/ speranța renaște și crește/ viață și bucurii”” ( Lacrimi și viață , pag.57 Adevăruri...) și aceasta apare firesc pentru că : ” Totul e altfel aici/ la colț de Bărăgan .” ( La col de Bărăgan, pag.75, Ibidem)


Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI VINTILĂ

Confesiuni: NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI VINTILĂ

Pe el ” îl rod cuvintele și mușcătura lor devine sânge” ( Coborârea în abis , pag.9 din ”Adevăruri...”)și se

întreabă cum ” să transform răul în bine / să schimb un nu în da/ să dau noaptea pe zi / și niciodată pe a fi ?” ( Cum ? , pag.18, Ibidem) Dar tot el ne spune că ” înăuntru e plin/ și doar depinde de tine / să transformi totul/ în bine. ”( Idei, pag.34, Ibidem) . Asta este posibil pentru el căci ” nu sunt singur/ o lume-i cu mine/ și-n toate e adevărul vieții/ pământești.” ( Gândurile mele , pag.49, Ibidem). Chiar dacă uneori ” Viața-i ruletă stricată” ” Totul și toate/ contează/ spre adevăr.” ( Totul și toate contează, pag.55, Ibidem)

Poetul este om al Cetății și de aceea el discută realitatea crudă : ” Am visat/ că aveam un dictator luminat/ care a închis crâșmele/ pentru librării/ și cărțile au început a curge/prin mințile oamenilor.../ am visat. ” ( Am visat,  pag.29, Ordine în gânduri) Păcat că : ” Din vremuri vechi/ la noi/ resemnarea/ e mioritică/ dar, uneori sub unele nevoi/ mai ie și resemnările/ din noi. ” ( Resemnare mioritică, pag.22, Ibidem)

NOTE DE LECTOR : POEZIA LUI MIHAI VINTILĂ



miercuri, 20 august 2014

Confesiuni: Momentul Eu-lui propriu

..    BALADA DACIEI.....BĂTRÂNE

Trecut-au douăzeci de ani în zbor...

-”Ce-i pentru TIMP ? E doar fărâmă”

Dar au lăsat și bucurii și clipe care dor

Și...ce e drept....și-o antică mașină !



Când am luat-o eram chiar mulțumit

(Că doară Dacia nu e Trabant și nici Lăstun)

Pe unde am colindat e mult de povestit

De-ar fi ca toate isprăvile s-adun .



Ce rost să pomenesc de calul nărăvaș

Ce-a încălicat-o la un început de an ?

Mai bine amintesc că nepoțica-îngeraș-

A cam crescut cu EA, pân-s-o cârmească din volan !



E adevărat că tabla-i ruginită, făr-de leac

Și-i face față doar vopseaua ; dară motorul toarce

Și consumu-i bun iar cu așa frâne nu dai în copac.

Așa că...n-o las ! Oricum alta...”mama nu mai face !”



Acum, la ceas aniversar de dobândire,

Constat că merge încă biata bătrânică :

Recent a fost la Bâlea Lac ! E de uimire ?

Nu ! Că-i condusă tot de VIG, cel fără frică !